| Consoana Dublă | Pronunție Generală | Explicație | Exemple |
| -ll- | [l] (un singur "l") | De obicei, consoanele duble nu se pronunță diferit de cele simple. | ba ll e (minge), be ll e (frumoasă) |
| -rr- | [ʁ] (un singur "r") | Se pronunță ca un singur "r" francez. | te rr ible (teribil), cou rr ir (a alerga) |
| -ss- | [s] (ca "s" din română) | Se pronunță întotdeauna ca [s] (tare), pentru a evita pronunția [z] care apare când un singur -s- este plasat între două vocale. | poi ss on (pește), cla ss e (clasă) |
| -tt- | [t] (un singur "t") | Se pronunță ca un singur "t". | me tt re (a pune), a tt eindre (a atinge) |
| -cc- | Variază: [k] sau [s] | -cc- înainte de e, i, y se pronunță [ks] (de obicei). În fața altor vocale, se pronunță [k] . | su cc ès [syk.sɛ] (succes), o cc uper [ɔ.ky.pe] (a ocupa) |
| -mm- | [m] (un singur "m") | Se pronunță ca un singur "m". | po mm e (măr), co mm e (ca) |
| -nn- | [n] (un singur "n") | Se pronunță ca un singur "n". | do nn er (a da), a nn ée (an) |
| -ff- | [f] (un singur "f") | Se pronunță ca un singur "f". | di ff icile (dificil), a ff aire (treabă, afacere) |
Nu Sunt Lungite: În franceză, consoanele duble nu sunt pronunțate mai lung sau mai puternic decât consoanele simple (spre deosebire de italiană).
Motivația -ss-: Dublarea literei -s- este singurul mod de a obține sunetul [s] între două vocale. Un singur -s- între vocale se pronunță [z] (ex: poison [pwa. z ɔ̃] - otravă).
Aproape toate cuvintele obișnuite se scriu cu un singur b .
| Exemplu | Traducere |
| bébé | bebeluș |
| balle | minge |
| robe | rochie |
| chambre | cameră |
| table | masă |
Literele BB apar aproape exclusiv în cuvinte care provin din latină sau în cuvinte împrumutate din alte limbi (anglicisme).
a) Cuvinte de origine religioasă/latină:
| Cuvânt | Cuvinte din aceeași familie | Traducere |
| abbé | abbaye , abbatial | stareț, abataj |
| rabbin | rabbinat | rabin |
| sabbat | sabbatique | sabat |
| gibbeux | gibbosité | (lună) gârbovă (convexă) |
b) Cuvinte împrumutate/străine:
| Cuvânt | Traducere |
| gibbon | gibon (animal) |
| lobby | lobby (grup de presiune) |
| scrabble | scrabble (joc) |
| mobbing | hărțuire (folosit de obicei harcèlement ) |
În ambele cazuri, B și BB se pronunță la fel: ca un simplu [b] din limba română. Dublarea literei nu schimbă sunetul și nu îl face mai lung sau mai puternic.
Concluzie scurtă: Dacă ai o îndoială și nu ești sigur, alege un singur B . Ai șanse mult mai mari să fie varianta corectă!
În limba franceză, consoana dublă CC este relativ rară și apare în principal în rădăcini latinești, unde consoana se menține.
Marea majoritate a cuvintelor se scriu cu un singur C .
Consoana c nu se dublează la începutul unui cuvânt, înaintea unei consoane: acquisition, eclosion etc.
Excepție fac cuvintele ecchymose, ecclesial, occlusion etc. și verbele care încep cu accl-, accr- sau derivatele lor.
| Consoana Dublă | Regula Generală de Ortografie | Exemple Frecvente |
| CC | Se găsește în cuvinte derivate din rădăcini latinești, mai ales înainte de E, I . | a cc order (a acorda), o cc uper (a ocupa), su cc ès (succes), a cc ident (accident), a cc ueil (primire) |
| C | Se folosește în majoritatea celorlalte cazuri. | action (acțiune), déception (dezamăgire), face (față), car (pentru că) |
Pronunția pentru grupul C/CC variază în funcție de vocala sau consoana care urmează:
Atât C , cât și CC se pronunță [k] (sunet tare) când sunt urmate de A, O, U, R, L sau o altă consoană (dacă nu este H ).
| Grup de litere | Pronunție | Exemple |
| CA | [ka] | ca**r (pentru că), ca**se (căsuță) |
| CO | [ko] | co u p (lovitură), co**lonne (coloană) |
| CU | [ky] | cu**isine (bucătărie), cu**be (cub) |
| CC + A, O, U | [k] | a cc usation , o cc uper |
| CL / CR | [kl] / [kr] | cl**air (clar), cr**aime (cremă) |
Acesta este cazul cel mai complex și cel în care dublarea contează cel mai mult pentru ortografie.
| Grup de litere | Pronunție | Explicație | Exemple |
| C + E, I, Y | [s] | Un singur C în fața acestor vocale are sunetul moale [s] . | ce**ci (aici), ci**tron (lămâie) |
| Ç (cedilă) | [s] | Ç este folosit doar în fața lui A, O, U pentru a forța pronunția [s] . | fa ç ade , gar ç on (băiat) |
| CC + E, I | [ks] sau [k.s] | Aceasta este pronunția care diferențiază cel mai mult. Dublul CC în fața lui E sau I se pronunță de multe ori ca un grup de sunete [ks] (similar cu "x" din română). | su cc ès [sy ks ɛ], a cc ès [a ks ɛ] (acces), a cc ident [a k.s i.dɑ̃] |
Când auzi [k] (tare), scrie C (ex: car , colonel ).
Când auzi [s] (moale), scrie C dacă urmează e, i, y ( ceci , cinéma ) sau Ç dacă urmează a, o, u ( garçon ).
Când auzi [ks] , cel mai probabil scrii CC urmat de E sau I ( succès , accès ).
De cele mai multe ori, dublarea CC este o chestiune de memorare a cuvintelor de origine latină.
Combinația CC se pronunță, în general, ca un singur sunet [k] (ca un "c" românesc din carte ), însă pronunția depinde de litera care urmează:
| Regulă | Când CC este urmat de: | Pronunție (aproximativă) | Exemplu |
| 1. | a, o, u (sau consoană) | Se pronunță ca un singur [k] | acc apareur → a k aparor |
| 2. | e, i | Se pronunță [ks] (ca un "x") | acc usation → a ks uzasion |
| Cuvânt (scris) | Urmat de | Pronunție (aproximativă) | Sensul în română |
| acc apareur | A | a k aparør | acaparator |
| acc ueil | U | a k œj | primire, ospitalitate |
| acc usation | U (urmat de SION) | a ks yzasiɔ̃ | acuzație |
| Occ ident | I | ɔ ks idɑ̃ | Occident (Vest) |
| occ upation | U | ɔ k ypasiɔ̃ | ocupație |
| sacc ade | A | sa k ad | sacadare, zdruncinare bruscă |
| sacc age | A | sa k aʒ | jaf, devastare |
| sacc harine | H (consoană) | sa k aʁin | zaharină |
| succ édané | E | sy ks edane | surogat, înlocuitor |
| succ ès | E | sy ks ɛ | succes |
| succ esseur | E | sy ks esœʁ | succesor |
| succ inct | I | sy ks ɛ̃ | succint, scurt |
| succ ion | I | sy ks jɔ̃ | sucțiune |
| succ ulent | U | sy k ylɑ̃ | savuros, delicios |
| succ ursale | U | sy k yʁsal | sucursală |
Este cel mai comun.
Exemple:
d ame (femeie)
d ans (în)
ai d e (ajutor)
Apare mai ales în cuvinte de origine latină (sau care au împrumutat din latină) și este pronunțat ca un singur "d".
Exemple:
a dd ition (adunare) → se pronunță a d i-sion
a dd ress (adresă) → se pronunță a d res
ma dd ame (formă veche/regională a lui Madame , dar și nume de familie) → se pronunță ma d am
În franceză, combinația DD se pronunță întotdeauna ca un singur sunet "d" (ca în română).
| Cuvânt (scris) | Pronunție (aproximativă) | Sensul în română | Observații (DD) |
| addenda | a d inda | adenda (anexă, supliment) | Se păstrează din latină, dar se pronunță un singur d . |
| addition | a d isiɔ̃ (adision) | adunare, nota de plată | Unul dintre cele mai comune exemple. |
| haddock | a d ok (sau ha d ok, cu 'h' aspirat) | eglefin (un tip de pește) | Cuvânt de origine engleză. |
| paddock | pa d ɔk (padoc) | padoc (țarc, spațiu împrejmuit) | Cuvânt de origine engleză. |
| pudding | pu d iŋ (pudĩg) | budincă, desert (englezism) | Cuvânt de origine engleză. |
| reddition | ʁe d isiɔ̃ (redision) | capitulare, predare; (termen juridic) dare de seamă | Vine din latină, păstrând cei doi d . |
Deși se pronunță la fel, prezența sau absența lui dd este o problemă de ortografie (scriere) și este fixată în vocabular. De exemplu, nu poți scrie adition în loc de addition , chiar dacă se pronunță la fel.
În concluzie, concentrați-vă pe pronunția unui singur "d" indiferent dacă vedeți D sau DD !
D simplu sau DD (duble D) se pronunță identic în majoritatea cazurilor: ca sunetul [d] (d românesc).
Dublarea consoanei (DD) este, cel mai adesea, o chestiune de ortografie care reflectă etimologia (originea latină sau engleză) a cuvântului, nu o schimbare de sunet.
Atât F simplu, cât și FF (dublu F) se pronunță ca un "f" românesc .
1. F simplu (F)
Este pronunțat ca [f] .
Exemple:
f leur ( f lor)
f aim ( f oame)
gi r a f e (girafă)
2. FF (Dublu F)
Apare în multe cuvinte, adesea de origine latină, dar se pronunță tot ca un singur sunet [f] .
Exemple:
a ff aire (a f acere)
e ff et (e f ect)
sou ff ler (a su f la)
o ff rir (a o f eri)
Iată un tabel cu exemple de cuvinte care încep cu prefixele def- și prof- , ambele având un singur F inițial în rădăcină, dar fiind urmate, în mod obișnuit, de o a doua consoană sau vocală care nu dublează sunetul:
| Cuvânt (scris) | Prefix | Pronunție (aproximativă) | Sensul în română |
| déf endre | déf- | de f ɑ̃dʁ (defandr) | a apăra |
| déf initif | déf- | de f initif (definitif) | definitiv |
| déf ormer | déf- | de f ɔʁme (deforme) | a deforma |
| déf icit | déf- | de f isit (defisit) | deficit |
| prof esseur | prof- | pʁɔ f ɛsœʁ (profesør) | profesor |
| prof iter | prof- | pʁɔ f ite (profite) | a profita, a se bucura de |
| prof ond | prof- | pʁɔ f ɔ̃ (profõ) | profund, adânc |
| prof ession | prof- | pʁɔ f ɛsjɔ̃ (profesiõ) | profesie |
Notă: Nu există o diferență de pronunție între un F și un FF. Diferența este pur ortografică , păstrând rădăcina latină, ca în cazul verbului a oferi :
off rir (a oferi) → se scrie cu FF , dar se pronunță [o f rir]
prof esser (a preda) → se scrie cu F , se pronunță [pʁɔ f ese]
Iată un tabel cu exemple de cuvinte care conțin FF dublu, începând cu prefixele și rădăcinile solicitate ( aff-, diff-, siff-, souff-, suff- ).
După cum am stabilit, în franceză, FF (dublu F) se pronunță întotdeauna ca un singur sunet [f] (ca în română). Dublarea consoanei este o chestiune de etimologie (origine) și ortografie.
| Cuvânt (scris) | Prefix/Rădăcină | Pronunție (aproximativă) | Sensul în română |
| aff aire | aff- | a f ɛʁ (afær) | afacere, problemă |
| aff irmer | aff- | a f iʁme (afirme) | a afirma |
| diff érent | diff- | di f eʁɑ̃ (diferãn) | diferit |
| diff icile | diff- | di f isil (difisil) | dificil |
| siff ler | siff- | si f le (sifle) | a fluiera |
| souff rir | souff- | su f ʁiʁ (sufriir) | a suferi |
| souff le | souff- | su f l (sufl) | suflu, respirație |
| suff isant | suff- | sy f izɑ̃ (sufizãn) | suficient |
| suff oquer | suff- | sy f ɔke (sufoke) | a sufoca |