Afirmația că alfabetul francez are 44 de litere pentru 36 de foneme este esențială pentru a înțelege complexitatea relației dintre ortografie (scriere) și fonetică (pronunție) în limba franceză.
Acest raport exprimă faptul că sistemul de scriere (ortografia) este mult mai extins și mai puțin direct proporțional cu sistemul de sunete (fonetica) .
44 de Litere (Grafeme):
Sistemul de scriere francez include cele 26 de litere de bază ale alfabetului latin.
La acestea se adaugă 16 litere cu diacritice (semne grafice): à - â -ä - é - è - ê - ë - î - ï - ô - ö - ù - û - ü - ÿ - ç .
Se adaugă și cele 2 ligaturi (uniri de litere): æ și œ .
Total: de semne grafice distincte.
36 de Foneme (Sunete):
Sistemul fonetic al limbii franceze standard (pronunția) cuprinde un număr mai mic de sunete distincte: aproximativ 17 consoane , 16 vocale și 3 semivocale , totalizând 36 de foneme.
Concluzia Disproporției:
Fiecare fonem (sunet) nu este redat de o singură literă (cum se întâmplă în mod ideal în limbile fonetice, precum româna sau spaniola).
Dimpotrivă: Aproape fiecărui fonem îi corespund mai multe litere sau grupuri de litere (grafii) .
De asemenea: Aproape fiecare literă sau grup de litere poate reda mai multe foneme .
Acest fenomen este rezultatul unei evoluții istorice în care pronunția s-a schimbat rapid, dar ortografia a rămas conservatoare (a se vedea numărul mare de litere mute).
Complexitatea se manifestă prin fenomenele de tipul "multe-la-una" (o singură grafie produce mai multe sunete, sau un singur sunet este redat de mai multe grafii).