Pronunția literei G este dată de vocala care o urmează:
| Sunet | Când G este urmat de: | Exemple | Sensul în română |
| [g] (dur) | a, o, u (sau consoană) | g are, g out, g rand | gară, gust, mare/înalt |
| [ʒ] (moale) | e, i, y | g el, g ira f e, g ym | îngheț, girafă, gimnastică |
Combinația GG apare rar și, în marea majoritate a cazurilor, se pronunță ca un singur sunet [g] sau [ʒ] , respectând aceleași reguli ca mai sus, fără a dubla sau prelungi sunetul.
| Sunet | Când GG este urmat de: | Exemple | Sensul în română |
| [g] (dur) | a, o, u (sau consoană) | a gg raver | a agrava |
| [ʒ] (moale) | e, i, y | su gg érer | a sugera |
În limba franceză, ca și în cazul celorlalte consoane duble (DD, FF), pronunția lui G sau GG este, în general, aceeași, dar sunetul depinde foarte mult de litera care urmează.
Exemple cu GG:
| Cuvânt (scris) | Urmat de | Pronunție (aproximativă) | Sensul în română |
| a gg raver | r (consoană) | a g rave | a agrava |
| a gg lomérer | l (consoană) | a g lomeʁe | a aglomera |
| a gg ressif | r (consoană) | a g ʁesif | agresiv |
| su gg érer | é (e) | sy ʒ eʁe | a sugera |
| su gg estion | e (urmat de s) | sy ʒ estiɔ̃ | sugestie |
Există două sunete principale pentru litera G în franceză:
[g] (ca un "g" românesc din gard )
[ʒ] (ca un "j" românesc din joc sau jeun )
În limba franceză, pronunția lui L simplu și a lui LL (dublu L) este aproape întotdeauna identică : ambele se pronunță ca un "l" românesc .
Totuși, există o excepție crucială și frecventă care transformă pronunția în [j] (un sunet de "i" scurt sau "y" din engleză).
În marea majoritate a cuvintelor, LL se pronunță ca un singur [l] românesc.
| Combinație | Exemplu | Pronunție (aproximativă) | Sensul în română |
| L simplu | l oin | [l]uan | departe |
| L simplu | se l | [sɛ l ] (sel) | sare |
| LL dublu | i ll usion | i l yziɔ̃ (iluziõ) | iluzie |
| LL dublu | ca ll igraphie | ka l igrafi | caligrafie |
Aceasta este singura și cea mai importantă excepție. Combinația LL se pronunță ca un [j] (ca sunetul "i" din iepure ) când face parte din grupurile -ail , -eil , -euil , -ill și -ouille .
În aceste cazuri, litera L este mouillée (umezită/palatalizată).
| Grup de litere | Pronunție a grupului | Exemplu | Pronunție (aproximativă) | Sensul în română |
| -AIL | [aj] | trav ail | tʁava j (travai) | muncă |
| -EIL | [ɛj] | som eil | sɔmɛ j (somei) | somn |
| -EUIL | [œj] | f euil le | fœ j (fœi) | foaie |
| -ILL | [ij] | f ill e | fi j (fii) | fată |
| -OUILLE | [uj] | gr ouil le | ɡʁu j (grui) | se mișcă, forfotă |
Pronunția [j] nu se aplică dacă:
ILL este la începutul cuvântului (ex: ill égal, ill usion).
ILL este urmat de o vocală în cuvinte derivate din latină (ex: fam ill ial, m ill ier).
| Excepție de la excepție | Exemplu | Pronunție (aproximativă) | Sensul în română |
| LL este la început | ill isible | i lizibl | ilizibil |
| LL este urmat de vocală | fam ill ial | fami l ial | familial |
| LL este urmat de vocală | m ill ier | mi l ie | o mie |
În limba franceză, pronunția lui R simplu și a lui RR (dublu R) este identică în interiorul cuvântului.
Ambele se pronunță ca sunetul [ʁ] (R-ul velar sau "graseiat"), care se formează în partea din spate a gâtului, similar cu sunetul produs atunci când vă clătiți gura, nu ca R-ul vibrat din română.
În majoritatea limbilor romanice (italiană, spaniolă), consoana dublă accentuează sau prelungește sunetul. În franceză, acest lucru nu se întâmplă cu R. Dublarea este pur o convenție ortografică (de scriere), de multe ori moștenită din latină.
| Combinație | Exemplu | Pronunție (aproximativă) | Sensul în română |
| R simplu | r aison | **[ʁ]**ezõ (rezon) | motiv |
| R simplu | pa r tir | pa**[ʁ]**tiʁ (partir) | a pleca |
| RR dublu | a rr êter | a**[ʁ]**ete (arete) | a opri |
| RR dublu | te rr ible | te**[ʁ]**ibl (teribl) | teribil |
Iată câteva exemple de cuvinte cu RR dublu pentru a sublinia că pronunția este un singur sunet [ʁ] :
| Cuvânt (scris) | Prefix/Rădăcină | Pronunție (aproximativă) | Sensul în română |
| a rr iver | arr- | a**[ʁ]**ive (arive) | a sosi |
| ba rr age | barr- | ba**[ʁ]**aʒ (baraj) | baraj, barieră |
| co rr iger | corr- | ko**[ʁ]**iʒe (corije) | a corecta |
| te rr asse | terr- | te**[ʁ]**as (teras) | terasă |
| ga rr age | garr- | ɡa**[ʁ]**aʒ (garaj) | garaj |
Regulile de pronunție pentru litera m și grupul de litere mm în limba franceză sunt, în general, similare cu cele din limba română, dar există o diferență majoră în anumite contexte, și anume nazalizarea vocalelor .
Iată o sinteză:
Atât m (când e urmat de o vocală sau apare la începutul cuvântului), cât și mm se pronunță ca un m simplu, ca în română (sunetul fonetic / m / ).
m (urmat de vocală):
Mère (mamă) → / m ε R /
Monde (lume) → / m o ~ d / (vezi mai jos excepția cu nazalizarea)
mm (dublu m): Se pronunță ca un singur / m / (ca și în română, consoana dublă nu se pronunță dublu).
Immeuble (imobil, bloc) → $/im\oe bl/$
Somme (sumă) → / s o m /
Atunci când litera m este urmată de o altă consoană (alta decât m ) sau este la finalul unui cuvânt, de obicei, nu se pronunță ca atare, ci nazalizează vocala precedentă .
Grupul de litere Vocală + m + Consoană sau Vocală + m (final de cuvânt) formează o vocală nazală .
Cele mai frecvente cazuri sunt:
| Grupul de litere | Exemplu (franceză) | Pronunție (aproximativă în română) | Note |
| am , em | Chambre (cameră) → ch am bre | an (nazal) | Vocala / a / nazalizată. |
| im , aim , ym | Simple (simplu) → s im ple | en (nazal) | Vocala / e / nazalizată. |
| om | Nom (nume) → n om | on (nazal) | Vocala / o / nazalizată. |
Foarte important:
Dacă m este urmat de o vocală (ex: ami ), nu are loc nazalizarea, iar m se pronunță normal.
Dacă m este dublu ( mm ), de regulă, nu nazalizează vocala precedentă, ci se pronunță ca un m simplu (ex: pomme → / p o m / ).
În unele cuvinte împrumutate din latină sau din alte limbi, în special la final, m poate fi pronunțat ca / m / (ex: album → / a l b o m / ), dar sunt cazuri rare.
În grupul mn (ex: automne - toamnă), de obicei, n se pronunță și nazalizează vocala, dar m -ul nu se aude: automne → / o t o ~ n / sau damner → / d an e / (m-ul e mut).
Pe scurt:
M sau MM urmat de o vocală: Se pronunță M (ca în română).
Vocală + M urmat de consoană sau final de cuvânt: Vocala se pronunță nazal , iar M -ul nu se aude.
Regulile de pronunție pentru literele N și NN în limba franceză sunt cruciale pentru a înțelege fenomenul de nazalizare . Diferența principală constă în modul în care aceste litere influențează vocala precedentă.
Iată o sinteză a regulilor:
Când litera N (sau M ) este singură după o vocală (și nu este urmată imediat de o altă vocală sau de un al doilea n / m în aceeași silabă), ea nu se pronunță ca atare , ci provoacă nazalizarea vocalei precedente.
Nazalizarea înseamnă că aerul este expirat parțial și pe nas, dând un sunet specific, diferit de cel al vocalelor din limba română.
Exemple de combinații care dau vocale nazale:
| Combinație | Pronunție (Aproximativ) | Exemplu | Traducere |
| an, am, en, em | [ a ~ ] (un fel de "a" nazal) | l' en fant, d an s | copilul, în/din |
| in, im, ain, aim, ein, eim, yn, ym | [ ɛ ~ ] (un fel de "e" nazal) | l in di, inviter, s ain t | luni, a invita, sfânt |
| on, om | [ ɔ ~ ] (un fel de "o" nazal) | b on , n om | bun, nume |
Când o vocală este urmată de două consoane n ( nn ) sau de combinația nm , nazalizarea NU are loc, iar literele se pronunță ca un N (sau M ) normal, oral (ca în română).
Asta se întâmplă deoarece a doua consoană (sau a doua parte a combinației) face ca nazalizarea să fie "ruptă" sau "împiedicată", iar vocala anterioară își păstrează sunetul oral (nenazal).
Exemple:
| Combinație | Pronunție (IPA) | Pronunție (Aproximativ) | Exemplu | Traducere |
| onn | [ ɔn ] | "on" (oral) | b onn e, s onn er | bună, a suna |
| enn | [ ɛn ] | "en" (oral) | sol enn el | solemn |
| imm | [ im ] | "im" (oral) | imm ense | imens |
| am a | [ am ] | "am" (oral) | f am ille | familie |
| nn | [ n ] | "n" (oral) | s'a nn uler | a se anula |
Vocală + N/M (simplu) + Consoană/Sfârșit de cuvânt = Vocală Nazală (N-ul/M-ul nu se pronunță)
Exemple: d ans (dans), b on (bõ), v in (vẽ).
Vocală + NN/NM sau Vocală + N/M + Vocală = Vocală Orală + Consoana N/M pronunțată
Exemple: b onn e (bon), a mi (ami), f emm e (fam), h on neur (oneur).