Limba scrisă folosește semne de punctuație pentru a distinge frazele între ele și părțile componente (sau constitutive) ale acestei fraze.
Semnul de punctuație punct (.) în limba franceză se numește le point .
Iată un rezumat al regulilor menționate:
Marchează sfârșitul propoziției (Le point final): Punctul se plasează la sfârșitul unei propoziții pentru a indica încheierea unei idei complete.
Exemplu: Il a jeté son manteau et s'est enfui.
Se folosește la sfârșitul abrevierilor (Abréviations): Punctul este folosit pentru a marca o formă scurtă a unui cuvânt sau a unei expresii.
Exemple:
M. (pentru Monsieur )
Tél. (pentru Téléphone )
Acestea sunt folosite în corespondență, documente, cărți, și în limbajul scris de zi cu zi.
| Abreviere (Franceză) | Forma Completă (Franceză) | Semnificație (Română) | Context |
| M. | Monsieur | Domnul | Adresare (înaintea numelui) |
| Mme | Madame | Doamna | Adresare (înaintea numelui) |
| Mlle | Mademoiselle | Domnișoara | Adresare (înaintea numelui) |
| Tél. | Téléphone | Telefon | Contact |
| n° | Numéro | Număr | Referințe |
| etc. | Et cætera | Și celelalte | Enumerare |
| p. / pp. | Page / Pages | Pagina / Pagini | Referințe în texte |
| s. | Siècle | Secol | Istorie, documente |
| a.m. | Ante meridiem | Dimineața (înainte de prânz) | Orar (până la ora 12:00) |
| p.m. | Post meridiem | După-amiaza (după prânz) | Orar (după ora 12:00) |
| c.-à-d. | C'est-à-dire | Adică, asta înseamnă | Explicații, clarificări |
| cf. | Confer | Vezi, se referă la | Referințe bibliografice |
| H. L. M. | Habitation à Loyer Modéré | Locuință cu chirie mică | Termen administrativ (deseori clădiri) |
| R.V. / r-v | Rendez-vous | Întâlnire | Programări |
| C.V. | Curriculum Vitæ | Curriculum Vitae | Document profesional |
| P.-D.G. | Président-Directeur Général | Președinte-Director General (CEO) | Titlu profesional |
Observație tipografică importantă în franceză: Punctul simplu ( . ) urmează imediat cuvântul, fără spațiu înainte , și este urmat de un spațiu normal înainte de următorul cuvânt (cu excepția cazului în care marchează o abreviere în interiorul unei propoziții).
| Semnul de punctuație în Română | Semnul | Traducerea în Franceză |
| Punct | . | Le point |
| Punct și virgulă | ; | Le point-virgule |
| Două puncte | : | Les deux points |
| Semn de exclamare | ! | Le point d'exclamation |
| Semn de întrebare | ? | Le point d'interrogation |
| Puncte de suspensie | ... | Les points de suspension |
Regulile de spațiere în franceză sunt mai stricte și diferite de cele din română, mai ales pentru semnele de punctuație compuse sau în două părți.
Punctul simplu ( . ) și virgula ( , ) :
Sunt scrise fără spațiu înainte și cu un spațiu normal după .
Exemplu: J'ai faim .
Semnele de punctuație din două părți ( ; , : , ! , ? ) :
Sunt precedate de un spațiu subțire, inseparabil (espace fine insécable) și urmate de un spațiu normal .
Deși la tastare (în context digital), mulți folosesc un spațiu normal ( ) în loc de spațiul subțire inseparabil, regula tipografică standard este de a adăuga un spațiu:
Exemplu: *Quoi de neuf ? * (Observați spațiul înainte de ? ).
Exemplu: *J'ai faim : des pâtes et du pain. * (Observați spațiul înainte de : ).
Ghilimelele franceze ( « » ) (Guillemets) :
Sunt urmate de un spațiu subțire după ghilimeaua de deschidere ( « ).
Sunt precedate de un spațiu subțire înainte de ghilimeaua de închidere ( » ).
Exemplu: *Il a dit « Bonjour » . *
Notă despre numere și zecimale:
În franceză, pentru a separa miile, se folosește un spațiu , nu un punct (virgulă în română). Exemplu: 10 000.
Pentru zecimale , se folosește virgula , nu punctul. Exemplu: 1,5 (în loc de 1.5).
Punctul de suspensie în limba franceză se numește les points de suspension (plural) sau, informal, les trois points (cele trei puncte).
Acest semn de punctuație are aceleași funcții principale ca în limba română, dar urmează o regulă tipografică specifică de spațiere.
Les points de suspension (întotdeauna trei puncte consecutive: ... ) sunt utilizate pentru a indica:
O frază neterminată sau o întrerupere:
Marchează o ezitare, o pauză în vorbire, o emoție (surpriză, teamă, regret) sau un subînțeles.
Exemplu: J'allais dire que... non, rien. (Urmam să spun că... nu, nimic.)
O omisiune într-un citat:
Pentru a indica faptul că o parte din textul original a fost omisă, ele sunt plasate între paranteze drepte ( [...] ).
Exemplu: « Il est important [...] de continuer l'effort. »
O enumerare incompletă (în locul lui etc. ):
Indică faptul că lista ar putea continua.
Regula crucială: Nu folosiți niciodată punctele de suspensie imediat după abrevierea etc. (care înseamnă deja et cetera - și celelalte). Se folosește fie unul, fie celălalt.
Corect: J'ai acheté des pommes, des poires, des oranges...
Corect: J'ai acheté des pommes, des poires, des oranges, etc.
În franceză, punctele de suspensie se scriu fără spațiu înainte:
| Spațiere | Regula | Exemplu |
| Înainte | Se lipesc de cuvântul precedent. | C'est terrible **...** (E groaznic...) |
| După | Se pune un spațiu înainte de următorul cuvânt. | ... * et il est parti.* (... și a plecat.) |
Dacă punctele de suspensie marchează sfârșitul logic al unei fraze, următoarea frază începe cu majusculă .
Exemplu: Je pensais que... I l faut qu'on parle.
Dacă marchează doar o pauză scurtă în interiorul aceleiași fraze, se continuă cu minusculă .
Exemplu: Il est doué... v raiment très doué.
Semnul întrebării în limba franceză se numește le point d'interrogation (scris ? ).
Deși funcția sa este aceeași ca în română (marchează sfârșitul unei întrebări directe), regula tipografică de spațiere este diferită.
Regula tipografică tradițională și cea mai frecvent întâlnită (mai ales în tipărituri și texte formale din Franța) este că semnul întrebării este precedat de un spațiu și urmat de un spațiu .
Înainte: Se pune un spațiu (de obicei un spațiu insécable - un spațiu inseparabil - pentru a preveni separarea semnului de cuvântul precedent la sfârșit de rând).
După: Se pune un spațiu (urmat de majusculă, dacă fraza se încheie).
| Spațiere | Regula | Exemplu |
| Înainte | Spațiu | Où vas-tu ? (Unde mergi?) |
| După | Spațiu | Où vas-tu ? Qui t'accompagne ? |
Semnul întrebării se folosește la sfârșitul oricărei interogații directe , indiferent de forma gramaticală.
Exemplu: Quand reviendras-tu ? (Când te vei întoarce?)
Exemplu: Tu as faim ? (Ți-e foame?)
Când o singură frază conține mai multe întrebări scurte, fiecare poate fi urmată de semnul întrebării, iar cuvântul următor începe cu minusculă .
Exemplu: Que veux-tu manger ? du poisson ? de la viande ?
Ca și în română, o întrebare formulată indirect nu se încheie cu semnul întrebării, ci cu punct.
| Tip de interogație | Exemplu (Franceză) | Traducere |
| Directă | Où sont les clés ? | Unde sunt cheile? |
| Indirectă | Je me demande où sont les clés . | Mă întreb unde sunt cheile. |
Dacă semnul întrebării încheie fraza (și implicit gândul), fraza următoare începe cu majusculă .
Exemplu: Que faites-vous ? J e ne comprends pas.
Dacă semnul întrebării este urmat de o frază incidentă (incise) , se continuă cu minusculă .
Exemplu: Est-ce qu'il viendra ? demanda-t-elle. (Va veni? întrebă ea.)
Semnul exclamării în limba franceză se numește le point d'exclamation (scris ! ).
Similar cu semnul întrebării, deși funcția sa este universală, regulile de spațiere din franceză îl fac special.
Regula tipografică standard în franceză (Franța) cere ca semnul exclamării, la fel ca semnul întrebării, să fie precedat și urmat de un spațiu:
Înainte: Se pune un spațiu (de obicei un spațiu insécable - un spațiu inseparabil - pentru a evita izolarea semnului la începutul unui rând nou).
După: Se pune un spațiu (urmat de majusculă, dacă încheie fraza).
| Spațiere | Regula | Exemplu |
| Înainte | Spațiu | Quelle belle journée ! (Ce zi frumoasă!) |
| După | Spațiu | Quelle belle journée ! Je suis ravi. |
Semnul exclamării marchează emoția, o expresie de sentiment puternic, un ordin sau o interjecție.
Se folosește la sfârșitul unei fraze exclamative pentru a exprima:
Bucurie/Uimire: Quel succès ! (Ce succes!)
Frică/Surpriză: Incroyable ! (Incredibil!)
Ironie/Îndoială: Poate fi plasat între paranteze: Il s'est excusé (!), mais je n'y crois pas. (Și-a cerut scuze (!), dar nu cred.)
Se folosește după interjecții și la sfârșitul majorității propozițiilor imperative (ordine):
Interjecții: Ah ! Oh ! Zut !
Ordine: Faites attention ! (Fiți atenți!)
Atenție: Pentru un imperativ blând (un simplu sfat sau rugăminte), se poate folosi punctul simplu, nu neapărat semnul exclamării.
În franceză, este posibil (dar de evitat în scrierea formală) să se combine semnul exclamării cu cel al întrebării, pentru a arăta atât surpriza, cât și interogația (numit și interrobang - ‽ , deși nu este folosit):
Interogație/Exclamație: Quoi ?! Tu n'es pas au courant ?! (Ce?! Nu ești la curent?!)
Dacă semnul exclamării marchează sfârșitul unei fraze (și, de obicei, al unui gând), fraza următoare începe cu majusculă .
Exemplu: Quelle bonne nouvelle ! J e suis soulagé.
Dacă semnul exclamării apare după o interjecție (la începutul sau în mijlocul frazei), cuvântul următor poate începe cu minusculă dacă fraza continuă logic.
Exemplu: Hélas ! l a situation n'a pas changé. (Din păcate! Situația nu s-a schimbat.)
Virgula în limba franceză se numește la virgule (scrisă ,) și este, în general, un semn de punctuație mai flexibil și bazat pe ritmul și claritatea frazei decât în alte limbi, deși există și reguli stricte.
Virgula separă diferitele elemente ale unei liste într-o propoziție și marchează o ușoară pauză.
Spre deosebire de alte semne de punctuație din franceză (cum ar fi ! , ? , : sau ; ) care necesită spațiu înainte și după , virgula urmează o regulă simplă:
| Spațiere | Regula | Exemplu |
| Înainte | Fără spațiu (este lipită de cuvântul precedent) | pomme , poire... |
| După | Spațiu | Nous avons acheté des pommes *,** des poires et des cerises.* |
Virgula este folosită pentru a marca o pauză scurtă și pentru a separa logic elementele din propoziție, contribuind la structură și sens.
Virgula separă termeni de aceeași natură (cuvinte, grupuri de cuvinte sau propoziții) care sunt alăturați (juxtapuși).
Exemplu (enumerare): J'aime le bleu *,** le vert**,** le rouge et le jaune.* (Îmi place albastrul, verdele, roșul și galbenul.)
Exemplu (propoziții): Il court *,** il saute**,** il ne s'arrête jamais.* (El aleargă, sare, nu se oprește niciodată.)
Virgula izolează elementele care adaugă o informație suplimentară sau care sunt detașate de structura de bază a frazei.
Complement Circunstanțial (CC) mutat în fața regentului: Când un CC de timp, loc, sau mod este plasat la începutul propoziției, este urmat de virgulă (obligatoriu dacă este lung, facultativ dacă este scurt).
Exemplu: Dans une semaine , nous partirons en vacances. (Într-o săptămână, vom pleca în vacanță.)
Exemplu (scurt): Hier , je suis allé au cinéma. (Ieri am fost la cinema.)
Elemente Incidente (Inserate) sau în Apoziție: Cuvinte sau grupuri de cuvinte care întrerup fraza pentru a oferi un detaliu sau o explicație suplimentară sunt încadrate de virgule.
Exemplu (Apoziție): Mon frère *,** le plus jeune , est ingénieur.* (Fratele meu, cel mai tânăr, este inginer.)
Exemplu (Incisă): Il faudrait *,** dit-il , résoudre ce problème.* (Ar trebui, zise el, să rezolvăm această problemă.)
Adverbe și Marcatori de Relație la început: Adverbele de legătură sau marcatorii de relație care modifică întreaga frază sunt de obicei urmați de virgulă.
Exemplu: Cependant , il a refusé l'offre. (Cu toate acestea, el a refuzat oferta.)
Virgula este folosită în fața majorității conjuncțiilor de coordonare, cu excepția majorității cazurilor cu et , ou , ni .
| Conjuncție | Folosire | Exemplu |
| mais, car, or | Obligatoriu în fața lor. | Je suis fatigué *,** mais je dois finir.* (Sunt obosit, dar trebuie să termin.) |
| donc, puis | Se folosește de obicei în fața lor. | Elle a tout préparé *,** donc nous pouvons partir.* |
| et, ou, ni | NU se folosește în fața lor, decât dacă leagă mai mult de două elemente sau segmente lungi. | J'ai mangé des pommes et des bananes. (Corect) / Il n'y a ni vent ni pluie. (Corect) |
În franceză, există anumite locuri în care virgula este, în principiu, interzisă, deoarece ar separa părți esențiale ale structurii gramaticale:
Între subiect și predicat (verb):
Greșit: Le chat *,** mange la souris.*
Corect: Le chat mange la souris.
Între predicat (verb) și complementul direct (CD) sau indirect (CI) esențial:
Greșit: J'ai vu *,** le film hier soir.*
Corect: J'ai vu le film hier soir.
Între substantiv și adjectivul său calificativ neizolat (epitete nu în apoziție):
Greșit: Une jolie *,** fleur.*
Corect: Une jolie fleur.
În esență, virgula marchează o pauză de respirație sau o limită logică , dar nu trebuie să despartă blocurile sintactice esențiale (Subiect – Verb – Complemente esențiale).
Punctul și virgula în limba franceză se numește le point-virgule și se scrie ; .
Acest semn de punctuație marchează o pauză mai lungă decât virgula, dar mai scurtă decât punctul. Este folosit pentru a lega idei care sunt distincte ca structură, dar strâns legate ca sens.
Spre deosebire de virgula simplă, punctul și virgula este unul dintre semnele de punctuație din franceză care necesită spațiu pe ambele părți.
| Spațiere | Regula | Exemplu |
| Înainte | Spațiu (de obicei, un spațiu insécable/ineruptibil) | Il pleut ; le vent souffle. |
| După | Spațiu | Il pleut ; le vent souffle. |
Notă: Cuvântul care urmează după punct și virgulă nu începe cu majusculă, decât dacă este un nume propriu.
Punctul și virgula este folosit pentru a echilibra frazele lungi și a sublinia legătura logică sau de sens dintre elementele separate.
Punctul și virgula separă două sau mai multe propoziții principale (independente) care sunt juxtapuse, dar care au o legătură strânsă de sens (opoziție, cauză, consecință etc.) și nu sunt legate de o conjuncție.
Exemplu: Julie a trouvé l'examen de géographie facile ; Simon l'a trouvé difficile. (Julie a găsit examenul de geografie ușor; Simon l-a găsit dificil. — Relație de opoziție )
Exemplu: Les enfants ont commencé par aimer leurs parents ; devenus grands, ils les jugent. (Copiii au început prin a-și iubi părinții; devenind mari, îi judecă. — Relație de succesiune logică )
Punctul și virgula este esențial pentru a separa elementele dintr-o enumerare verticală sau orizontală când acele elemente conțin ele însele virgule. Aceasta previne confuzia între virgula de separare a elementelor din listă și virgulele interne.
Exemplu: L'ordre du jour comprend : la présentation du budget , les recettes et les dépenses ; la révision des statuts , article par article ; et l'élection du nouveau président. (Ordinea de zi cuprinde: prezentarea bugetului, veniturile și cheltuielile; revizuirea statutului, articol cu articol; și alegerea noului președinte.)
Punctul și virgula este adesea folosit înaintea unui adverb sau a unei locuțiuni adverbiale care leagă ideile, marcând o tranziție sau o concluzie: cependant, de plus, en effet, par conséquent, ainsi, ensuite.
Exemplu: Il a tout analysé ; cependant , il a refusé l'offre. (El a analizat totul; cu toate acestea, a refuzat oferta.)
| Semn | Pauză (Intonație) | Funcția principală |
| , ( Virgule ) | Foarte scurtă. | Separă elemente de aceeași natură; detașează informații suplimentare. |
| ; ( Point-virgule ) | Medie. | Leagă fraze independente, dar înrudite; separă elemente complexe în liste. |
| . ( Point ) | Lungă (se schimbă intonația). | Marchează sfârșitul unei idei complete (al unei fraze). |
Regulile de utilizare a majusculei în limba franceză sunt, în general, similare cu cele din limba română, dar există și câteva nuanțe importante, mai ales în contextul semnelor de punctuație și al denumirilor.
Iată un ghid detaliat, incluzând și precizările tale:
Majuscula are o funcție de demarcare (de a marca începutul unei unități de sine stătătoare).
Se folosește majusculă la începutul oricărei propoziții noi, adică după un punct ( . ), la fel ca în română.
Exemplu: Il fait beau. L es enfants jouent dans le parc.
Majuscula este necesară dacă semnul de punctuație marchează sfârșitul unei fraze (o idee completă):
| Semn | Regulă | Exemplu |
| ? (Semn de întrebare) | Da , dacă marchează sfârșitul unei fraze. | Où vas-tu ? J e rentre chez moi. |
| ! (Semn de exclamare) | Da , dacă marchează sfârșitul unei fraze. | Quel bonheur ! T out le monde est là. |
| ... (Elipsă) | Da , când elipsa încheie propoziția. | Il y avait de la neige, du vent... L es conditions étaient rudes. |
Da, se pune majusculă după două puncte ( : ) atunci când se introduce o citație directă sau un dialog .
Exemplu: Il a dit : « J e suis prêt à partir. » (Atenție: se folosesc ghilimelele franțuzești « » ).
Nu se pune majusculă dacă cele două puncte introduc o simplă explicație, o listă sau o consecință.
Exemplu: J'ai besoin de : sel, poivre et sucre.
Da , se folosește majusculă la începutul fiecărui vers în poezia clasică. În poezia modernă, această regulă poate fi flexibilă.
Majuscula are o funcție distinctivă (de a diferenția un nume propriu de un nume comun).
Se folosește majusculă pentru nume de persoane, prenume și pseudonime.
Exemplu: V ictor H ugo, L e P etit P rince.
Se folosește majusculă pentru numele de țări, orașe, regiuni, râuri, munți, etc.
Exemplu: P aris, l'A frique, l e R hône.
Se folosește majusculă pentru a denumi locuitorii unui loc (numele poporului).
Exemplu: L es F rançais (francezii), l es A méricains (americanii), l es P arisiens (parizienii).
Atenție: Numele de limbi și adjectivele de naționalitate nu iau majusculă!
Exemplu: Il parle f rançais. Il est f rançais. (El vorbește franceză. El este francez.)
Instituții: Se pune majusculă la numele specific al unei instituții (dar adesea nu la cuvintele comune din denumire).
Exemplu: L'A ssemblée N ationale (Adunarea Națională), l e M usée du L ouvre.
Sărbători: Numele de sărbători iau majusculă.
Exemplu: N oël, l a T oussaint (Ziua Morților), l e J our de l'A n (Anul Nou).
Evenimente Istorice: Se folosește majusculă la primul cuvânt al unui eveniment istoric, precum și la adjectivele care îl preced.
Exemplu: l a R évolution f rançaise (Revoluția Franceză).
Această regulă este corectă și de bază în limba franceză:
| Semn | Regulă | Exemplu |
| , (Virgulă) | Niciodată (cu excepția unui nume propriu). | J'ai faim, j e vais manger. |
| ; (Punct și virgulă) | Niciodată (cu excepția unui nume propriu). | Il est tard ; j e dois partir. |
În concluzie:
În franceză, majuscula este un semn puternic care marchează sfârșitul unei idei (după un punct sau un semn echivalent) sau identifică un nume propriu unic. Simplu spus, dacă nu este un nume propriu sau începutul unei noi fraze, folosiți minuscula!
Semnul : (deux-points) are rolul de a anunța o dezvoltare, o justificare sau o concluzie a ideii care îl precede.
Se folosesc două puncte pentru a oferi o explicație, a face o listă sau a cita.
Două puncte se folosesc pentru a introduce:
Partea care urmează detaliază un termen general menționat anterior.
Exemplu (similar cu al dumneavoastră):
L'homme crée toutes sortes de besoins : la télévision, les voitures, les activités de loisir...
Alt exemplu:
Il manque trois ingrédients : le lait, les œufs et le sucre. (Lipsesc trei ingrediente: laptele, ouăle și zahărul.)
Partea care urmează explică motivul sau clarifică afirmația precedentă. Poate înlocui cuvinte precum car (pentru că), en effet (într-adevăr).
Exemplu:
Elle n'est pas venue : elle était malade. (Ea n-a venit: era bolnavă.)
Alt exemplu:
Le diagnostic est simple : vous avez besoin de vacances. (Diagnosticul este simplu: aveți nevoie de vacanță.)
A doua parte exprimă rezultatul, consecința sau sinteza ideii inițiale. Poate înlocui cuvinte precum donc (deci), par conséquent (prin urmare).
Exemplu:
Il a beaucoup travaillé sur ce projet : le succès était inévitable. (A lucrat mult la acest proiect: succesul era inevitabil.)
Două puncte introduc cuvintele reproduse întocmai, urmate de ghilimele ( « » ).
Exemplu:
*Il a annoncé : « J'accepte la proposition. » (A anunțat: „Accept propunerea.”)
Un aspect tipografic specific limbii franceze, diferit de română, este folosirea spațiului înainte de anumite semne de punctuație:
| Semn | Spațiu înainte | Spațiu după |
| Două puncte (:) | Da (spațiu insécable) | Da |
| Punct și virgulă (;) | Da (spațiu insécable) | Da |
| Semn de întrebare (?) | Da (spațiu insécable) | Da |
| Semn de exclamare (!) | Da (spațiu insécable) | Da |
Funcția principală a parantezelor rotunde ( ) în limba franceză este exact aceea de a separa un element care adaugă o explicație sau o informație suplimentară , dar care nu este absolut necesar pentru înțelegerea mesajului de bază al propoziției.
Parantezele ( les parenthèses ) încadrează o frază incidentă sau un grup de cuvinte care întrerupe fluxul sintactic principal pentru a oferi:
Acesta este cel mai frecvent caz, așa cum ați menționat. Informația din paranteză explică, detaliează sau definește un termen precedent.
Exemplu:
Mon ornithologie ( étude des oiseaux ) date de mon enfance. (Pasiunea mea pentru ornitologie (studiul păsărilor) datează din copilărie.)
Le diagnostic est simple (vous avez besoin de vacances). (Diagnosticul este simplu (aveți nevoie de vacanță).)
Sunt folosite pentru a specifica datele de naștere/moarte ale unei persoane, sau sursa unei citări sau informații.
Exemplu (Dată):
Arthur Rimbaud ( 1854-1891 ) mourut jeune. (Arthur Rimbaud (1854-1891) a murit tânăr.)
Exemplu (Sursă/Referință):
« L'essentiel est invisible pour les yeux. » ( Le Petit Prince, Antoine de Saint-Exupéry ) (Esentialul este invizibil pentru ochi. (Micul Prinț, Antoine de Saint-Exupéry))
Partea din paranteză reprezintă o intervenție, o remarcă sau un comentariu subiectiv din partea celui care scrie/vorbește.
Exemplu:
Il a promis d'arriver à l'heure ( mais j'en doute ). (A promis să ajungă la timp (dar mă îndoiesc).)
Les thèmes étaient ( en toute honnêteté ) adaptés pour les adolescents. (Temele erau (sincer vorbind) adaptate pentru adolescenți.)
Un caz special, întâlnit frecvent în documente administrative sau ghiduri, pentru a indica atât forma de masculin, cât și cea de feminin (sau singular/plural).
Exemplu:
L'étudiant( e ) est prié( e ) de remplir le formulaire. (Studentul/studenta este rugat/rugată să completeze formularul.)
Pentru a indica îndoiala, surpriza sau pentru a adăuga un alt ton ideii exprimate.
Exemplu:
Elle arrivera samedi (?) pour finir le travail. (Ea va ajunge sâmbătă (?) pentru a termina lucrul.)
Deși în română le numim pe ambele paranteze (rotunde și drepte/pătrate), în franceză cele două semne au roluri distincte:
| Semn | Nume în Franceză | Utilizare Principală |
| ( ) | Les parenthèses | Adaugă o informație neesențială sau explică un termen (ca mai sus). |
| [ ] | Les crochets | Sunt folosite într-un citat pentru a adăuga sau a modifica un cuvânt pentru claritate, sau pentru a indica o omisiune (când se folosesc puncte de suspensie în interior: [...] ). |
Spre deosebire de română, în tipografia franceză (la fel ca la două puncte, semnul întrebării etc.), există o regulă de spațiere specifică pentru paranteze:
Se pune un spațiu înainte de paranteza deschisă (
NU se pune spațiu între paranteza deschisă și primul cuvânt.
NU se pune spațiu între ultimul cuvânt și paranteza închisă )
Se pune un spațiu după paranteza închisă )
Exemplu corect: Les Pays-Bas (notamment les Pays-Bas) ont des problèmes.
Cratima (le trait d'union) este folosită în franceză pentru a lega verbul de pronumele subiect sau complement care îl urmează în anumite structuri gramaticale, nu neapărat pentru a marca o schimbare de persoană într-un dialog (acest rol este îndeplinit de ghilimele și de alinierea la rând nou, sau de un tiret lung — care marchează replicile în dialog).
Iată principalele contexte în care se utilizează cratima în limba franceză:
Acesta este cazul la care făceați probabil referire, deoarece implică o legătură între verb și pronume:
Cratima leagă verbul de pronumele subiect care urmează (inversiunea subiect-verb).
Exemple:
Mange *-t-il** une pomme ?* (Mănâncă el un măr?)
Parlez *-vous** français ?* (Vorbiți franceză?)
Viendras *-tu** avec moi ?* (Vei veni cu mine?)
Observație specială: "t" eufonic
Dacă verbul la persoana a treia singular se termină cu o vocală și este urmat de pronumele il, elle sau on , se adaugă un "-t-" între două cratime pentru a facilita pronunția:
Va *-t-il** au marché ?* (Merge el la piață?)
Aime *-t-elle** ce film ?* (Îi place ei filmul acesta?)
Cratima leagă verbul de pronumele complement direct sau indirect care îl urmează, în cazul formei afirmative a Imperativului:
Exemple:
Regarde *-moi** !* (Privește-mă!)
Dis *-leur** la vérité.* (Spune-le adevărul.)
Achète *-en** deux.* (Cumpără două - din el.)
Cratima este folosită pentru a uni elemente care formează un singur cuvânt nou.
Exemple:
un arc-en-ciel (un curcubeu)
un porte-monnaie (un portofel)
le rez-de-chaussée (parterul)
Cratima unește cele două adjective de culoare pentru a exprima o singură nuanță (și de multe ori, în acest caz, adjectivul compus este invariabil).
Exemple:
des rideaux bleu-vert (perdele albastru-verzui)
Toate elementele unui număr compus (sub 100 sau conform reformei din 1990, toate numerele) sunt legate prin cratimă, cu excepția cazului când se folosește conjuncția et .
Exemple:
dix-sept (șaptesprezece)
quatre-vingt-dix-neuf (nouăzeci și nouă)
dar: vingt et un (douăzeci și unu)
Cratima se folosește pentru a lega adverbele demonstrative ci (aici) și là (acolo) de pronume sau de un substantiv:
Exemple:
Celui *-ci*** (Acesta)
Cette maison *-là*** (Casa aceea)
Là *-bas*** (Acolo jos)
Cratima leagă pronumele personale de même (însuși, însăși):
Exemple:
Elle *-même*** (Ea însăși)
Nous *-mêmes*** (Noi înșine)
În ceea ce privește dialogul, semnul de punctuație folosit pentru a marca schimbarea de replică sau schimbarea de persoană în text (în loc de ghilimele) este de obicei tiretul lung (—), nu cratima (-).
Exemplu de dialog cu tiret lung (tiret cadratin):
— Viens avec moi, s'il te plaît.
— J'y vais, mais je ne reste pas longtemps.
Tiretul se folosește pentru a introduce replica fiecărui vorbitor, marcând astfel o schimbare de persoană în cadrul unui dialog.
Acesta este cel mai frecvent mod de a transcrie un dialog în franceză, alături de utilizarea ghilimelelor la începutul și la sfârșitul întregului dialog.
Exemplu:
— Où vas-tu si vite ?
— Je vais au marché.
— Veux- tu que **je t'**accompagne ?
Tiretul lung poate fi folosit, la fel ca în română, pentru a izola o parte a frazei.
Substitut pentru paranteze sau virgule: Se folosește pentru a insera o explicație, o precizare sau o observație în mijlocul unei propoziții. Această parte izolată este scoasă în evidență mai puternic decât dacă s-ar folosi virgule.
Exemplu: Son dernier roman — un véritable chef-d'œuvre de concision — a été très bien accueilli. (Ultimul său roman — o adevărată capodoperă de concizie — a fost foarte bine primit.)
Tiretul este adesea folosit pentru a marca elementele dintr-o listă.
Exemplu:
— Pommes
— Bananes
— Oranges
Este esențial de reținut că tiretul long (—) , utilizat în dialoguri și pentru izolare, este diferit de cratimă ( trait d'union , simbolizată prin - ).
| Semn de punctuație | Denumire în franceză | Funcție principală | Exemple |
| — | Tiret long (sau tiret cadratin ) | Semnalizează replica în dialog sau izolează o parte a frazei. | — Qu'as-tu fait ? — Rien. |